Într-o zi, un șofer pe nume Horodniceanu a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră care i-a cerut să prezinte actele.
-Bună ziua, domnule șofer. Ați consumat alcool sau alte substanțe interzise? l-a întrebat agentul.
-Nu, domnule polițist. Doar cafea și energizante. Sunt foarte grăbit, am o întâlnire importantă la care nu pot întârzia. Vă rog să mă scuzați și să mă lăsați să plec, pentru că din cauza mea aveți voi sariul cu 15% mai mare.
-Nu se poate, domnule șofer. Ați încălcat legea și trebuie să vă aplic o amendă. În plus, vă voi reține permisul de conducere pentru 90 de zile.
-Ce? Nu aveți voie să faceți asta! Eu sunt un om influent, am relații la nivel înalt. Dacă nu mă lăsați să plec, o să vă dau în judecată și o să vă fac viața un calvar!
-Domnule șofer, nu mă intimidați cu vorbele dumneavoastră. Eu îmi fac doar datoria. Dacă aveți relații la nivel înalt, de ce nu le folosiți să vă cumpărați o mașină mai bună? Ați văzut ce ruginitură conduceți? Nu v-ați gândit că poate de aceea sunteți grăbit?
-Cum îndrăzniți să vorbiți așa despre mașina mea? Este o bijuterie, o moștenire de familie! Nu aveți niciun respect pentru valorile tradiționale!
-Domnule șofer, v-ați calmat? Sau mai aveți ceva de spus?
-Da, am ceva de spus: vreau să vorbesc cu șeful dumneavoastră!
-Bine, domnule șofer. Voi suna pe șeful meu și îi voi explica situația. Dar nu cred că o să vă placă ce o să audă… a zis agentul.
Și a sunat pe șeful lui, care era nimeni altul decât soția domnului șofer.
(Ficțiune)
