Din indecizie. C-așa-i românul, imparțial. Imparțial cu cine plătește. Dar e indecis: adică, de ce să nu ia? Ce l-ar împiedica, dacă el se știe cinstit?!
Atunci, se pune o întrebare: cât de independentă poate fi, totuși, o presă care ia bani de la partide?
Răspunsul simplu este: păi, nu poate fi. Răspunsul complicat este: nu pote fi – pentru că principiile, mai ales la români, sunt negociabile.
“Dați-mi un principiu – și niște bani – și vă pot explica ce este un principiu imuabil și de ce trebuie respectat”.
Dar presa românească nu are principii. Presa “serioasă”, presa cu oameni încruntați și care țipă la cetățeni și la cititori, presa “quality”, cum se descria când sugea hidrantul prin batistă de la moguli, se laudă că are principii. Dar pe bani.
Unii se laudă că nu primesc bani decât pe perioadele campaniilor electorale. Pentru că așa ar fi “normal”. Ații iau bani și înainte, și după.
Apoi sunt “independenți”. Căci așa se declară ei.
Deoarece pun (P) la articole. De fapt, pun (P) la principii. (P) la morală. (P) la jurnalism.
Nu. O presă independentă este doar o presă care nu ia bani de la partide ori candidați. Pentru că a lua bani – sub orice formă contractuală și oricât de constituțional ar părea – creează o vulnerabilitate.
“Nu există om care să nu fie cumpărat”. “Orice om are un preț”. Aceste vorbe numai îngerii le puteau scorni – și sunt adevărate.
Acestea nu sunt vorbe omenești – ci, cel mult, sunt vorbele îngerilor și sfinților, pe care doar le-au repetat niște oameni care au trecut prin viață. Căci, privind cu un ochi orwellian la societate și la oameni, putem spune cu tărie: banii corup.
Poate să ne confirme (în secret ori între patru ochi) oricare scriitor de editoriale, care se susține și ideolog al cinstei – libertatea de expresie poate fi “înmuiată”. Nu neaparat ziaristului care scrie direct – dar, poate, patronului. Managerului. Redactorului-șef. Apoi, de la manager/ redactor-șef în jos, am văzut cu toții cum se rezolvă.
Să nu ne mințim și să nu mai fim mințiți: presa poate fi cumpărată oricând. Căci oricând pot apărea radiații periculoase pentru om și pentru cititori.
Cu atât mai mult în cazul unei organizații comerciale. Așa-zisul experiment jurnalistic unde comercialul nu intra niciodată peste editorial s-a încheiat cu o fugă de la fața locului.
Unde au fost principiile? Nema principii. Pentru că firul viu al vieții editoriale poate fi suprimat într-o zi.
Poate marele editorialist care urlă independența presei unde lucrează, dar ia bani de la partide, într-o zi, va avea un interes. Ori poate un copil în fața unui job important din viața lui.
Ori a unui proiect care trebuie avizat de un om al unui partid – nu contează care.
Necunoscute sunt căile restaurantelor unde magnații partidelor ori ai afacerilor dau o masă magnaților vorbelor.
Nu există intransigență – pe termen lung. Căci, pe termen lung, conștiința obosește.
Ochiul deschis înăuntru în afară se va-nchide.
Așa că un lucru trebuie spus ferm: o presă care ia bani de la partide – oricând, chiar și (sau, mai ales) în campanie electorală nu este o presă corectă. Cinstită. Obiectivă.
Failibilitatea morală a unei prese care ia bani de la partide ori candidați doar își așteaptă momentul oportun.
Ați văzut tigrul cum pândește antilopa?
Nu există timp în ochii săi, nu există ceas, tigrul așteaptă respirând în ritmul bătăilor unei inimi fără inimă. Iar antilopa va ceda. Va pune capul în pământ pentru o secundă – și asta va fi fost suficient pentru independența ei.
În materie de independență și de cinste, presa este antilopa.
Iar banii, mogulii partidelor, mogulii care îi susțin pe candidați, magnații care îi susțin pe “candidații independenți” și care, într-o zi, vor avea nevoie de ceva – ei bine, da, banii reprezintă tigrul.
Un “mic favor”. O mică știre. O mică presă amabilă pentru un moment anume. Doar “un moment”. “Doar de data asta”. “Până trece momentul mai dificil”.
Voi, conducători de ziare așa-zis independente și voi, ziariști “independenți”, opriți minciuna mediatică: o presă care ia bani de la partide sau candidați nu este o presă sigură.
În orice zi pot apărea niște radiații periculoase pentru cititori – sau, dimpotrivă, radiații prietenoase.
Încetați manipularea și opriți minciuna. Anulați complicitatea discretă (“e pentru o cauză bună”), anunțați falsul și luați măsuri împotriva acestuia: PÂNĂ NU VEȚI RENUNȚA COMPLET LA BANII DE LA PARTIDE ORI DE LA CANDIDAȚI NU VĂ VEȚI PUTEA DECLARA “INDEPENDENȚI”.
Tigrul așteaptă ca antilopa corectitudinii să întoarcă puțin capul.
Între timp, se simte ușor începutul de erecție al tigrului la zâmbetul tâmpo-calin al antilopei. Încă o dată, publicul a fost mințit cu succes.
(Va urma)
Dragoș Mușat
